Profesori itineranti / de sprijin

Pagina creată pentru profesionisti care activează în domeniul educației speciale, dar si pentru cadrele didactice din scolile integratoare

MESERIA DE PARINTE- CARTE PENTRU PARINTI SI NU NUMAI

pe 27 Martie 2013

Dorin-Dolean-Meseria-de-Parinte

ortogramele

 Surse web preluate de prof. itinerant Violeta Wiederman


3 responses to “MESERIA DE PARINTE- CARTE PENTRU PARINTI SI NU NUMAI

  1. Cristina spune:

    Ea (scoala) urmăreşte atingerea unor obiective – cine hotaraste aceste obiective?

    Şcoala informează şi formează elevii ţinând cont de anumite principii, – cine hotaraste aceste principii?

    Ce poate crede copilul atunci când la şcoală i se spune să facă ceva, iar în familie i se cere să facă invers? Pe cine să asculte?). – Exact, pe cine? Cine are autoritatea finala?

    Intrarea în şcoală reprezintă pentru fiecare copil, un pas hotărâtor în ceea ce priveşte viaţa socială. – Numai in scoala se pot invata lucrurile necesare pentru o viata sociala?

    Grupul de prieteni începe să capete acum rolul cel mai important pe care îl va juca vreodată; la această vârstă, tinerii cu cât devin mai autonomi faţă de părinţi, cu atât devin mai dependenţi faţă de grup, iar această dependenţă se poate observa prin „împrumutarea” valorilor şi gusturilor în materie de îmbrăcăminte, muzică. – Foarte trist ca acest lucru se intimpla. De unde putem trage concluzia ca scoala nu este un mediu prea sanatos daca asa ceva se intimpla.

    alţii (parinti) manifestă gelozie „Cum adică? Pentru tine contează mai mult ce zic
    prietenii tăi, decât ce îţi spun eu?”
    – Deci ce spun parintii nu mai are nici o importanta?? Asta se numeste gelozie?

    De aceea, considerăm că este util ca părintele să înţeleagă faptul că, în anumite momente ale vieţii, grupul de prieteni poate exercita o influenţă mai mare decât a lui şi că este util să manifeste respect faţă de decizia copilului. – Prostii. Copilul este sub autoritatea parintelui, deci nu trebuie sa manifeste nici un respect fata de decizia copilului, daca decizia este proasta.

    Autorii au privit unele probleme dintr-un unghi limitat si superficial. Autorii au impresia ca nu parintii sint cei care au autoritatea si datoria ca sa-si creasca si sa-si educe copiii. O perspectiva cit se poate de gresita.

    • Aveti prefecta dreptate. Politicile educationale ar trebui sa implice mai mult parintele in spatiul scolar. Modificarile curriculei trebuie sa se plieze pe cerintele societatii actuale, iar parintele ar trebui considerat o resursa pretioasa, deci implicat mult mai mult in scoala prin activitati.
      Iar consilierea scolara/ educationala sa fie mai prezenta.

      • Cristina spune:

        Politicile educationale nu ca ar trebui sa implice parintele mai mult, ci ar trebui sa implice NUMAI parintele. Modificarile curriculei trebuie sa reprezinte cerintele parintelui, nu a societatii, pentru ca parintele are autoritatea ca sa hotarasca ce sa invete copilul sau.

        Este gresit sa credem ca parintele trebuie sa „ajute” profesorul, pentru ca profesorul este angajatul parintelui, deci profesorul este cel care trebuie sa „ajute” parintele, doar pentru asta este platit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: