Cea mai simplă definiţie a comunicării – si cel mai des întalnită – este cea de mijloc de trasmitere a ideilor. Este însa o definiţie limitată, deoarece nu surprinde decât procesul, nu explicaţiile acestuia. Astfel râmane descoperit aspectul comportamental al fenomenului, interacţiunea directă indusă prin simplul fapt al comunicării. Level &Galle(1998) subliniază caracterul de interacţiune al comunicării, definind-o ca „ o întalnire a minţilor in scopul de a trasmite informaţii, a forma convingeri, de a da naştere unor emoţii sau de a induce comportamente.
The 100 Best Video Sites For Educators
- TeacherTube: This YouTube for teachers is an amazing resource for finding educationally-focused videos to share with your classroom. You can find videos uploaded by other teachers or share your own.
- Edutopia: An awesome place to find learning ideas and resources, Edutopia has videos, blogs, and more, all sorted into grade levels.
- YouTube EDU: A YouTube channel just for education, you can find primary and secondary education, university-level videos, and even lifelong learning.
- Classroom Clips: Classroom Clips offers media for educators and students alike, including video and audio in a browseable format.
- neoK12: Find science videos and more for school kids in K-12 on neoK12.
- OV Guide: Find education videos on this site, featuring author readings and instructional videos.
- CosmoLearning: This free educational website has videos in 36 different academic subjects.
- Google Educational Videos: Cool Cat Teacher offers this excellent tutorial for finding the best of Google’s educational videos.
- Brightstorm: On Brightstorm, students can find homework help in math and science, even test prep, too.
- Explore.org: Explore.org shares live animal cams, films, educational channels, and more for your classroom to explore.
- UWTV: Offered by the University of Washington, UWTV has videos in the arts, K-12, social sciences, health, and more.
- Videolectures.net: With Videolectures.net, you’ll get access to browseable lectures designed for the exchange of ideas and knowledge, offering videos in architecture, business, technology, and many more categories.
- TED-Ed: From a site that’s long been known for big ideas, you’ll find TED-Ed, videos specifically designed to act as highly engaging and fun lessons.
- Zane Education: Zane Education offers resources for visual learning, including the very popular on demand subtitled videos.
- Backpack TV: In this educational video library, you’ll find a special interest in math, science, and other academic subjects.
- MentorMob: Featuring learning playlists, MentorMob is a great place to find lessons you want to teach.
- Disney Educational Productions: This resource from Disney is a great place to find videos for students at the K-12 level.
Articol preluat de pe site-ul edudemic.com
Curs de formare profesională
|
|||
De vorbă cu Domnu’ Trandafir
De vorbă cu Domnu’ TrandafirDragă Domnule Trandafir,Se spune că dumneavoastră aţi fi un simbol pentru dascăli, un model de învăţător blând şi iubitor. Şi eu sunt învăţătoare. Mai bine zis, am fost, până am devenit institutoare. Nici institutoare nu mai sunt, că acum am devenit profesor pentru învăţământul primar. Eee! Sună mai bine, trebuie să recunoaşteţi. E drept că nu am ajuns profesor cu una, cu două. De fapt, ba cu două. Cu două… facultăţi. „Ce-s alea facultăţi?” Da, chiar mă miram să ştie un simplu învăţător ce-nseamnă facultate. Câte credite aţi strâns, domnule Trandafir, în cariera dumneavoastră? Cum adică „ce-s alea credite?”? Dovada că ai muncit, că ai fost eficient. Se adună la dosarul personal, după fiecare curs de formare. „Ce-i ăla dosar personal? Ce-s alea cursuri de formare?” Dosarul personal înseamnă, de fapt, mai multe bibliorafturi (vă explic altădată ce-s alea bibliorafturi) în care sunt aranjate multe, multe hârtii ştampilate, cu număr de înregistrare. Cât de multe? Aşa, vreo câteva kilograme. Păi, vedeţi, pe vremea dumneavoastră pregătirea nu cântărea aşa greu! Cursurile de formare sunt absolut necesare pentru a ţine pasul cu noutăţile. Doar că, uneori, noutăţile năvălesc aşa de multe deodată, că nu mai poţi ţine pasul cu ele. De curând, mi s-a propus să mă înscriu la un curs de formare cu tema „Managementul educaţiei”. Se desfăşoară la Universitatea din Petroşani, timp de două semestre. Costă el 1400 de lei (un fleac!), dar merită! Are 60 de credite care mai sunt şi transferabile. Vrei să ajungi director sau mentor, obligatoriu să ai acest curs. „Ce-nseamnă mentor?” Of, domnule Trandafir, demodat mai sunteţi! Nimic nu ştiţi! Ultima noutate e înfiinţarea clasei pregătitoare. I se mai spune, neoficial, „clasa 0”. „Ce-i aia clasă pregătitoare?” O clasă care-i pregăteşte pe copii, înainte de a intra în clasa I. Şi pentru care dascălii sunt pregătiţi să facă faţă. În această toamnă, am luat clasa pregătitoare. Am fost înscrisă la un curs, înainte de a începe şcoala. O formatoare pregătită, la rândul ei, de altă formatoare ne-a iniţiat. Vă rog, nu întrebaţi „Ce-i aia formatoare?”! Puteţi să deduceţi. O săptămână, de dimineaţa până seara, am învăţat ce am de făcut. Sau cel puţin aşa am crezut. De fapt, adevărata mea desăvârşire urma să aibă loc pe o platformă. „Ce-i aia platformă?”. V-aş explica, dar ar urma să mă întrebaţi „Ce-i ăla calculator?. Văzând ce mă aşteaptă pe această platformă, am dat bir cu fugiţii imediat. Urma să parcurg trei module. Mda, mă aşteptam să întrebaţii „Ce-s alea module?”. Fiecare modul avea aproximativ cincisprezece cursuri. Cursurile, la rândul lor, aveau teste. Nu treceai testele 100%, te întorceai la curs, să mai înveţi. E drept că munca îţi era răsplătită. După fiecare test promovat primeai… o temă! O temă de genul „Faceţi un eseu, pornind de la definiţia…”. Mă mir că nu aţi întrebat „Ce-i ăla eseu?”. Am crezut eu că pot să scap, dar n-a fost aşa. Am înţeles că nu se poate să nu finalizez cursul, aşa că am terminat în trei săptămâni ce au făcut colegii mei mai conştiincioşi în trei luni. Da, domnule Trandafir, am parcurs modulele acelea trei care s-au dovedit a fi patru, că am mai primit „cadou” un modul complementar. Am parcurs cursurile, am promovat toate testele. Am aflat, astfel, cum stau lucrurile cu integrarea curriculară, cu evaluarea competenţelor, cu implementarea proiectelor şi multe altele despre care nu mă mir că nu aţi auzit, că nu auzisem nici eu, până atunci. Cum am predat 24 de ani fără să cunosc aceste lucruri, nu-mi pot imagina! Am postat cele 53 de teme, atât pe platformă, cât şi într-un folder. Bine că n-aţi întrebat „Ce-i ăla folder?”, că nu ştiu cum v-aş fi explicat. Am aflat, ulterior, că mai sunt şi 31 de teme de reflecţie. Le-am postat şi pe acelea, ce era să fac? Au mai fost şi trei evaluări. Cum „Ce-s alea evaluări?”, nici atât nu ştiţi? Fiecare evaluare se putea da o singură dată şi trebuia obţinut un rezultat de cel puţin 50%. Dacă se întâmpla să-ţi pice internetul, se ducea naibii evaluarea! „Ce-i ăla internet?” Mai bine că nu ştiţi! Am dat şi cele trei evaluări şi am copiat dovezile muncii mele pe un CD. „Ce-i ăla CD?”Mda!… Pe 15 decembrie va avea loc o evaluare faţă în faţă, în urma căreia voi primi 30 de credite şi voi fi declarată aptă pentru a preda la clasa pregătitoare. Pentru aceasta, îmi va fi verificat CD-ul şi voi prezenta un proiect interdisciplinar. „Ce-i ăla proiect disciplinar?” Vai, se spune in-ter-dis-ci-pli-nar. Interdisciplinaritatea înseamnă integrare între diferitele domenii ale cunoaşterii. Dar nu ştiu de ce-mi bat capul să vă explic! Oricum, nu aţi înţeles mai nimic din tot ce am spus. Am şi eu o nedumerire. Cum aţi ajuns, domnule Trandafir, un simbol al dascălului, dacă nu aveţi habar de cele mai importante aspecte din învăţământ? A, pe vremea dumneavoastră, cea mai mare importanţă o aveau elevii!… Elevi ați spus, domnule Trandafir? Ce-s ăia elevi?! *** P.S. La finalizarea cursului, ni s-au cerut impresiile care să stea la baza unei analize riguroase a evoluţiei clasei pregătitoare. Cum unii colegi s-au bulucit să scrie cât de încântaţi sunt ei de acest curs, nu puteam să nu-mi spun şi eu părerea:Deşi am, la catedră, ani vechime, Norocul meu cu draga de reformă, Că m-am desprins din gloata de prostime, Aflând şi eu ce-nseamnă o platformă.Ne-a spus, în vară-a noastră formatoare, Că pregătirea-aceasta nu-i de formă Şi că ne-aşteaptă-o specializare, O viziune nouă, pe platformă. Când, căutând pe-aici, am prins de veste Şi-am exclamat mirată: „Vai de mine!”, Şi-am renunţat la modul meu rebel, Trecând la atitudinea conformă Când noul an şcolar a început, Când nedormită-n clasă am intrat, |
Sursă web:
http://www.poezie.ro/index.php/prose/14019190/De_vorb%C4%83_cu_Domnu’_Trandafir
Despre integrare………
,,…integrarea înseamnă să-ţi pemită să fii capabil să fi tu însuţi printre ceilalţi ”. Integrarea se referă la „relaţia care se instaurează între individ şi societate ”.[1]Integrarea presupune implicarea mai multor domenii:psihologie, pedagogie, sociologie, asistenţă socială, organizatoric, juridic şi politic.
De asemenea presupune trecerea de la nivel individual până la cel social ceea ce implică schimbare/transformare a societăţii în ansamblu. UNESCO (1989) în conferinţa de la Salamanca a stabilit direcţii de acţiune pentru „ Educaţia integrată (inclusivă ) şi reabilitare pe bază comunitară, ceea ce reprezintă abordări complementare, care se prezină reciproc, în favoarea abordării de servicii pentru persoanele cu CES.[2]
Principiul Incluziunii:
Are ca punct de plecare extinderea aplicării drepturilor omului printr-o discriminare „pozitivă” a persoanelor cu handicap mintal. Incluziunea presupune că indiferent de natura deficitului, copilul în special trebuie tratat ca un membru al societăţii, iar serviciile speciale de care acesta are nevoie, trebuie incluse în categoria serviciilor sociale aflate la dispoziţia oricărui membru al societăţii. Astfel toate activităţile de integrare au ca obiect final incluziunea totală a persoanelor cu CES. Copilul cu CES este văzut diferit de ceilalţi, neaparţinând societăţii,de aceia o modalitate de rezolvare este de a îmbunătăţi imaginea serviciilor şi a beneficiarilor, precum şi stimularea ocaziilor de interacţiune cu societatea.
Şcoala ca furnizor al unui serviciu social poate asigura un mediu de învăţare bogat cu o diversitate de copii, dar şi dezvoltarea unor politici pentru a educa comunitatea cu privire la nevoile oamenilor cu CES.
Bine ați venit!
Acest blog a fost gândit să fie de real ajutor tuturor celor care lucrează cu copii, elevii și tineri cu cerințe educaționale speciale integrați în învățământul de masă, dar și pentru cei din învațamăntul special.
Sperăm că, pe parcurs să postăm informații utile pentru toți cei interesați .
Integrarea educativă (incluzivă) a elevilor cu C.E.S. în România este de fapt o pseudo-integrare, determintă de :
a) cauze familiale:
- relaţiile interpersonale deficitare din cadrul familiei;
- deficienţe educative ale familiei;
- influenţa negativă a mediului socio–cultural în care este integrată familia;
b) cauze şcolare :
- organizatorice reflectate prin insuficienţa reţelei şcolare;
- sărăcia bazei materiale, fluctuaţiile şi lipsa de pregătire a personalului didactic;
- supraîncărcarea programelor;
- folosirea unor metode învechite sau neadecvate;
- absenţa diferenţelor în predare;
- lipsa acţiunilor de sprijinire a elevilor;
- insuficienţe ale sistemului de notare şi examinare.
Citind aceste rânduri, vă întrebați oare care este de fapt rolul profesorului itinerant. Din punct de vedere personal, tocmai prezența acestui specialist în mediul educațional poate determina schimbarea atitudinilor și percepțiilor?
Ce credeți, se poate sau nu?